Apostolul

Cinste şi gramatică

 

Ce a făcut revista „Apostolul” de vreo optzeci de ani încoace? (Pentru mine, şi pentru multă lume, ea n-a murit sub dictatura trecută, ci a continuat să apară, în ediţii personale, în sufletul tuturor celor dăruiţi catedrei. A stat de veghe, cu pixul în mână, la hotarele limbii şi culturii române încercând să păstreze ceea ce, pretenţios spus, se numeşte demnitate naţională. Lucru nu-i simplu, pentru că, dacă în prima serie revista – prin apostolii săi – îşi propunea să lumineze analfabeţi, astăzi lucrurile sunt mai grave, lumina trebuind direcţionată asupra alfabetizaţilor. Proştii trec, prostia rămâne şi nu trebuie să dau exemple de elogiere a ei; e de ajuns să-l citez pe matrozul de la Cotroceni care a învăţat prost şi a ajuns bine. Deocamdată.

Într-o ţară în care meseria de profesor a devenit una ruşinoasă, în care îndoielile şi incertitudinile dascălilor se izbesc de certitudinile guvernanţilor, în care lumea râde citind perlele de la bacalaureat în loc să-şi plângă viitorul, a te dedica necondiţionat şcolii devine un gest eroic. E un fapt care trebuie apărat cu toată cerneala de pe lumea asta.

„Cinste şi gramatică”, zicea Caragiale, ar fi cele dintâi condiţii ale unei gazetării bune, iar noi încercăm să le acoperim pe ambele. Cu menţiunea că cinstea trebuie susţinută de competenţă şi că ea nu trebuie să fie un determinativ, ci o direcţie. Cu speranţa că veghea noastră ar putea fi rodnică, şi cu precizarea că ne cunoaştem bine limitele.

O revistă care are personalitate trebuie să şi-o etaleze şi să arate ca un spectacol bine regizat, orchestrat, direcţionat … Ceea ce presupune o chestiune de dinamică ageră, dar şi de intuire şi paginare a priorităţilor. Din acest punct de vedere, până acum Apostolul şi-a respectat antetul – este, în primul rând, o revistă a cadrelor didactice din Neamţ, și nu numai. Dar ea ar trebui să fie, dincolo de zona teoretică – pedagogie, psihologie, metodică – şi o revistă vie, responsabilă, un spaţiu al dialogului şi al polemicii. Având bucuria de a vedea că textele colaboratorilor noştri cotonogesc tot mai puţin limba română, că ideile secundare n-o mai iau înaintea celor principale, că textele devin tot mai concise şi mai substanţiale, declar deschisă aici orice colaborare competentă şi argumentată. Atrag doar atenţia că – în absenţa totală a cenzurii de partid – toți semnatarii trebuie să se bazeze doar pe autocenzura profesională şi pe bunul simţ din dotare.

Personal, simt nevoia unor rubrici constante care ar privi schilodirea limbii române, a unor rubrici de educaţie estetică – plastică, muzicală, teatrală. Și a unor texte care să ne ajute să dezlegăm școala de la gard și s-o legăm chiar de școală. După cum simt nevoia unui dialog cât mai neinhibat cu ceilalți confrați din țară, cu alți colegi aflaţi deocamdată în simbria actualei puteri dar, de aceeași parte a baricadei, sper.

E un dialog pe care Biblioteca virtuală AGIRo ar putea să-l susțină și să-l orchestreze foarte bine.

Pentru că toţi, de la Catedră ne tragem…

             Mircea ZAHARIA, redactor – șef al revistei APOSTOLUL

 

***

APOSTOLUL – Carte de identitate

Scurt istoric de Constantin TOMȘA

***

Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ şi revista Apostolul

 

Primul număr al revistei Apostolul a apărut la 1 noiembrie 1934. Revista se subintitula „revistă didactică – literară pentru învăţământul primar” iar mai târziu (1940) „revistă literară, ştiinţifică, educativă”.

Încă de la început ea a reflectat aspecte ale activităţii Asociaţiei Învăţătorilor din România sau a Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ. Din februarie 1940 până la apariţia ultimului număr al seriei vechi (10 dec. 1943) pe frontispiciul revistei Apostolul se făcea menţiunea: „apare lunar sub auspiciile Asociaţiei Învăţătorilor din Neamţ”. Din comitetul de conducere fac parte Ion Radu (cel care va deţine funcţia de preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ până în 1944, când pentru o jumătate de secol, Asociaţia a fost obligată să-şi înceteze activitatea), Gr. M. Vlad, V. Dobrescu, Cleopatra Dobre şi Neculai Volmer.

De-a lungul celor nouă ani ai existenţei sale Revista Apostolul va reflecta toate activităţile acestei organizaţii, care a avut un rol deosebit în buna desfăşurare a procesului de învăţământ. Revista a prezentat demersurile întreprinse pe lângă Ministerul Instrucţiunii care vizau îmbunătăţirea salariului învăţătorilor, creşterea sporurilor şi a gradaţiilor, numirea învăţătorilor, plata suplinitorilor în timpul concediilor de boală, etc.

Totodată revista a avut şi rolul de a informa despre anumite activităţi ale asociaţiei: congrese, adunări generale, acţiuni de strângere de fonduri dirijate mai apoi în anumite direcţii benefice elevilor şi cadrelor didactice. Aflăm, astfel, că la Congresul de la Timişoara din 1935, ministrul Instrucţiunii, dr. Angelescu le cerea învăţătorilor : „…Fiţi solidari până la unul şi staţi în jurul Asociaţiei dumneavoastră…” (Asociaţiei Învăţătorilor din România). Aprecierile venite din partea ministrului îl determină pe unul din „redactori” să tragă următoarea concluzie: „Asociaţia Generală a Învățătorilor Români este cea mai puternică asociaţie profesională, din câte există astăzi în ţara noastră.” La Congresul de la Cernăuţi din 1936, se consemnează într-un alt număr, de la Neamţ au participat 38 de învăţători sau că la Adunarea generală a Asociaţiei, desfăşurată la Bucureşti în 1941, Vasile Găbureanu, reprezentantul judeţului Neamţ a fost ales membru supleant al Comitetului Central.

Din luna decembrie 1935 este introdusă rubrica De la Asociaţia Învăţătorilor, care devine permanentă şi care oferă informaţii din activitatea internă a organizaţiei, o imagine a vieţii şcolii din perioada 1934 – 1943. Materialele publicate tratează teme diverse: materiale metodice în care sunt prezentate aspecte din experienţa la clasă, din predarea unor obiecte de învăţământ, planuri de lecţie, discuţii asupra programelor şcolare,prezentarea unor manuale şcolare, unele având ca autori învăţători şi profesori din judeţul Neamţ (manualele de Aritmetică pentru clasele I – IV de Ion Drăgan, Petru Gheorgheasa, Vasile Scripcaru, Constantin Luchian, T. Belcescu).

Revista Apostolul a oglindit în paginile sale şi activitatea cercurilor culturale, a cercurilor didactice, a căminelor culturale şi cursurilor de vară. Într-un articol publicat în septembrie 1935, Leon Mrejeriu, preşedintele fondator al Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ, susţinea importanţa acestora: „cercurile culturale sunt pentru şcoli o ocazie de a arăta puterea de muncă şi priceperea dascălilor şi elevilor iar pentru public o ocazie de a gusta momente de adevărată plăcere sufletească, în mijlocul acestor micuţi, care-şi îndeplinesc rolurile cu atâta inimă şi drăgălăşie”. Afirmaţia este susţinută de activităţile deosebite, prezentate de Apostolul, desfăşurate la Cercul de la Şcoala din satul Români, comuna Siliştea, de la Şcolile primare de la Valea Viei, din Precista, nr. 2 de fete, nr. 5 de fete, nr. 1 de fete şi băieţi, toate din Piatra Neamţ, Cercul cultural din comuna Dochia, Cercul cultural „Ioan Negrea” din satul Verşeşti, Cercul cultural „Regele Ferdinand I” din Dreptu, comuna Galu, Cercul cultural „Gh, Mârzescu” din comuna Filioara, ş.a.

Aproape număr de număr revista a oferit informații despre insistenţa cu care membrii Asociaţiei urmăresc realizarea unui obiectiv important – construirea căminului învăţătorilor. Iniţiatorul acestui demers a fost Leon Mrejeriu care s-a preocupat de perfectarea actelor şi de strângerea fondurilor necesare. În acest sens, în numărul decembrie 1935, se preciza: „Cu începere din luna noiembrie (1935) se vor face reţineri pentru construirea căminului, din salariile colegilor, prin Revizoratul Şcolar, aşa cum a hotărât adunarea generală a Asociaţiei din august a.c.” Mai târziu, tot prin intermediul revistei (nr. 19 – 20 / august 1936), adunarea generală a Asociaţiei cerea „fiecărui învăţător să dea pentru Cămin 1.000 de lei.” Mai aflăm că Revista Apostolul şi-a luat obligaţia de a întreţinerea căminului. Astfel, din rata I-a a abonamentelor încasate, s-a plătit existenţa revistei pe jumătate de an, iar cu altul s-a îmbunătăţit zestrea căminului.

În nr. 33 – 34 / 08.09.1937 este publicată hotărârea Congresului anual al Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ, ţinut la Şcoala nr. 1 de Băieţi din Piatra Neamţ, în prezenţa lui Leon Mrejeriu, preşedinte de onoare şi a lui Ion Radu, preşedinte, de a se cumpăra de la Banca Naţională, casa din strada Petru Rareş, nr.54, prin care se împlinea un vis mai vechi al Asociaţiei, acela de a avea un sediu propriu.

Revista Apostolul a fost „oglinda” Asociaţiei, membrii Asociaţiei au susţinut-o permanent. Chiar de la primul număr au fost peste 500 de abonaţi. Exista şi un abonament de susţinere de 200 de lei anual, în timp ce un abonament obişnuit era de 60 – 80 lei.

Ultimul număr al seriei vechi apare la 10 decembrie 1943. Erau propuse câteva obiective pentru buna funcţionare a Casei Învăţătorilor din Piatra Neamţ, unele demne de avut în vedere şi astăzi: alcătuirea unei galerii a înaintaşilor în holul Casei, un colţ al învăţătorilor eroi din judeţ, deschiderea unei Biblioteci a Asociaţiei, amenajarea unor camere – dormitor pentru cadrele didactice din localităţile judeţului.

În anul 1944 avea să-şi înceteze activitatea şi Asociaţia Învăţătorilor.

Reînfiinţată în 1990 Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ a încercat să reediteze şi revista Apostolul. A reuşit în 1999, alături de Casa Corpului Didactic și Inspectoratul Școlar Județean Neamț, cu ajutorul substanţial al Sindicatului din Învăţământ şi Cercetare Neamţ. Din noul Consiliu director a făcut parte alături de prof. Florin Florescu (preşedintele Sindicatului Învăţământ Neamţ), prof. Alina Pamfil (ISJ Neamţ), prof. Dumitriţa Vasilca (director CCD Neamţ) şi preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor, prof. Gheorghe Amaicei. Sufletul noii serii a revistei este Mircea Zaharia, redactorul- şef. Mulţi din cei care fac ca Apostolul să apară, lună de lună, sunt şi membrii ai Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ.

Scopul nostru este să creăm o comunitate în care şcolile, învăţătorii şi profesorii să se dezvolte şi să se ajute reciproc. Şi acest scop poate fi îndeplinit cu ajutorul Revistei Apostolul. Aceasta poate deveni o platformă unde să promovăm iniţiativele colegilor noştri, să facilităm comunicarea, schimbul de experienţă şi cultura.

Revista reprezintă pentru noi un mare avantaj. Prin ea ne putem face cunoscute ideile, iniţiativele, realizările, problemele, neîmplinirile. Prin ea putem deveni o voce, alta decât a şcolii românești oficiale. Prin ea putem aplica programul vizat de asociaţie, putem să atragem atenţia, să transmitem semnale, celor care iau decizii asupra intereselor noastre, în măsura în care aceştia sunt dispuşi să le primească.

Apostolul ne ajută să definim identitatea Asociaţiei noastre. Prin intermediul revistei noi ne aflăm într-o legătură directă cu dumneavoastră; construim un dialog real, întrebăm şi primim răspunsuri (feed – back) . E ca o fereastră deschisă spre realitatea şcolii. Prin ea ne autoevaluăm lucid, ne perfecţionăm în profesie, experimentăm, învăţăm să scriem despre ce am făcut, împărtăşim experienţe noi. De aceea trebuie să o păstrăm cât mai ancorată în problemele noastre, ale cadrelor didactice şi să o deschidem spre dezbatere liberă.

 

                                                                                                                                             Prof. Liviu RUSU

 Preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s